joi, 11 februarie 2010

Buna idee!

Fata asta mica e creativa: jucandu-ne noi cu o caserola in care am ascuns un mini-ursulet, Nadina a luat-o, a scos ursuletul si mi-a asezat-o pe cap, intr-o parte, ca o palarioara. Mi-a placut!

Ocazional, face si ea cate un castel mic din cubulete de lemn, ceva de genul, dar bucuria nu-i niciodata asa de mare ca atunci cand le strica pe cele facute de mine, hahaaaaaaa.

Acum bea din ceasca cu pai si mananca mult mai usor bucatele de mancare (pe care inainte le respingea). Ne aduce papucii din hol in camera si incearca sa ii fure pe ai nostri chiar din picior, daca stam picior peste picior. Pana acum nu a reusit.

Cand stam seara acasa din cauza vremii urate sau pentru ca avem musafiri, dansam (daca sunt musafiri, de exemplu Oana, dansam toate 3), fiecare in stilul ei, uneori cheek-to-cheek, la blues-uri.

Rastoarna sticla mare de 5l cu apa din bucatarie, oriunde ar fi asezata - pe podea, pe scaun ... Cu o punguta din voal pentru bijuterii face curatenie, sterge de praf jucariile si hainele noastre si ale ei.

Se uita la calendarul cu cei doi de pe biblioteca si proclama repetat, cu voce sagalnica, "mama", "tata". Ne arata pe fiecare cu degetul. Observa toate schimbarile de decor, ce am dezlipit, ce am lipit, si ma indica in noul calendar in care tronam amandoua.

Datorita ei, jucariile sunt inexplicabil mai tandre si ma mangaie cu ciocul, capul, cu labutele. Au inceput sa ii placa ursuletii si ii strange ca pe o vioara intre cap si trunchi, ii, ma si se alinta cu ei. Nu adoarme inainte sa dea toate jucariile afara din pat. De obicei le tin in preajma, prin patul meu. Miros a noi.

Dupa chinul povestit mai demult cu purtatul manusilor, acum nu mai vrea sa plece fara sa le poarte, ne indica imediat ce plecam daca nu le are. O imbracam toti trei, cand suntem acasa, cu mama invata sa se joace cu mingea, culorile, se uita pe cartea cu animale, sa indice gura, nasul, ochii (clipind amandoua sugubat), cu tata a descoperit muzicile autobuzului, hipopotamului de la nasi, cu el a invatat sa inchida si sa deschida lumina, sa isi scoata vesta doar pentru distractie si amandoi alearga pe langa ea cu tot dragul, bucurandu-se de fiecare progres.

Centimetrul ne este panglica de dans de jur imprejur. Mingea, prietena buna. Suntem fotbaliste. Incerc sa o invat sa nu lovim oglinda si sa nu ne bagam tare in zona computerului, distragandu-i atentia mereu cu altceva.

Ii place sa se dea tare in leagan, unde chiuie, impreuna cu ceilalti copii. Nu plecam din parc fara sa vizitam casuta si sa o sui in masinuta, la volan. Cu micul pian dam de pamant, il punem sa cante tot ce stie, tipam in microfon; el rezista cu stoicism, merge foarte bine.

Acum ne mai jucam putin, apoi, la 8 si un pic facem baie-lapte-somn. O las sa adoarma stand aproape, in bucatarie, citesc intre timp. Ma dau disparuta-cu-treaba-insa-in-apropiere ca sa adoarma, apoi revin. Bebe e la locul ei, mirosul grozav la fel, eu adaug doar patura peste sacul de dormit.

Mai sunt si probleme: azi noapte si toata ziua, Nadina Dintone s-a chinuit cu doi canini si o maseluta noua, care s-au gasit sa apara toate deodata si au solicitat-o foarte tare! De aici agitatie, insomnie, dureri, deranjament stomacal sever, lipsa de placere fata de mancarea "de regim", mai putin laptele fara lactoza si cerealele speciale Burtica sanatoasa, care-i plac. Dar, vorba ceea, la vremuri noi, tot noi ... cu dinti noi :D !!!

2 comentarii:

catalina spunea...

Moni, fetita ta e minunata! Nu ar fi putut fi altfel! Iar descrierile tale sunt de-a dreptul emotionante! Te pup cu mult drag! Cata

Mutzufanica spunea...

Multumesc mult, Cata! Sper ca peste ani ii va placea sa vada cam cum era lumea copilariei ei :)

Te pup cu tot dragul si te simt aproape, ca intotdeauna, ! :*