Majoritatea noptilor alaturi de Nadina sunt calme.
Sunt bucuroasa sa ii stiu patutul langa al meu, si prezenta ei, cu respiratia regulata si trupusorul relaxat, imi induc si mie somnul si linistea, "asa da!" somn. "The sleeping room", or sort of.
In unele seri nu este asa. Chiar si viata unui copilas are parte de indispozitii, dureri de dinti, febra, nas infundat, neliniste prin tulburarea ritualului serii, ori intreruperi ale unui somn ce se vadea linistit, dar noaptea pe la 2-3 se vadeste problematic. In aceste cazuri, ii suntem alaturi intai in echipa de trei adulti si bebelusa (v-am spus ca am parinti minunati? hihi!), apoi ramanem numai noi doua. Cand plange tare, sunt acolo si "fac lucruri". O mangai, ii cant, ii povestesc, ma joc, "o dansez", "o rad" cu ce giumbuslucuri imi sugereaza imaginatia pronto.Apoi tac, sau obosesc, sau amandoua, si astept ecoul tacerii mele. Uneori, in aprox. 1% din cazuri, e ok - insa de cele mai multe ori - no way, nu asa se adoarme! Agitatie & plans reloaded. Plus ca plansul aduce alte probleme , daca plangi, te agiti, ti se face cald, ti se face sete, ti de infunda nasul, nu mai poti respira, te enervezi si plangi mai tare - simplu, cauza & efect. Inlaturam efectele. Cauza reapare, la fel efectele. La un moment dat, cercul se opreste. Cand asta? :) Ce intrebare, intotdeauna in acelasi moment * ! Cand mos Ene o gadila pe Nadi pe la gene...
Toate bune si frumoase, dar nu-s mereu asa simple! Pentru ca sunt atunci singurul adult din zona (pe bunici nu i-as trezi noaptea decat daca ar fi musai si musai), mi se face cateodata ... FRICA! Exact asa, am zis-o acum, uf. Daca se intampla ceva ce nu pot controla? Daca nu aleg cel mai bun mod de a o linisti? Daca mi-a scapat ceva ce ar fi anuntat episodul? Oare ce ar fi bine sa fac in continuare, care sa fie gestul urmator?
Si atunci, exact atunci, cand mi-e mai frica, se produce declicul: mi se strecoara in suflet linistea. Nu aia dinaintea episodului, calmul relativ al zilelor in care lucrurile decurg obisnuit - nu! Una profunda, adevarata, iar prostiile dinainte, care capatasera parca trup, se preling pe pereti, fara putere. Si sunt atat de prezenta, vad atat de clar CE fac, ce SA FAC in continuare si fac toate gesturile fara indoieli, cu incredere, si am toata forta din lume, si sunt minunata, radiez, linistesc, am un instinct ajutator bun si flexibilitate sa fac urmatorul pas si simt incontro trebuie sa fie acesta. Starea aceasta a inceput sa apara mai des.
Si pentru aceasta, pentru ca se poate sa fie BINE, fara rezerve, cu curaj si multa incredere, in constiinta momentului prezent, dezbracata de frici, multumesc din tot sufletul!
__________________________________
* pe principiul - "Un lucru-l găseşti mereu în ultimul loc în care-l cauţi. O dată ce ai găsit ce căutai, nu mai cauţi! Deci şi prin urmare, ai găsit lucrul ăla în ultimul loc în care ai căutat!!!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu