marți, 5 ianuarie 2010

14 (paisprezece) luni

...atat a implinit astazi omuleata vesela.

Am serbat inca un Craciun si inca un An Nou, al doilea din viata ei, cu brad ce i-a atras atentia, cu figurine de pom speciale, mici, delicate si frumoase de la Oana, la scara cu copilasul nostru, cu abtibilduri cu Mos Craciun, oameni de zapada strecurati in casa si globuri puse de mama prin casa, si cu cadouri de Mos ce nu i-au atras DELOC atentia (hihihi!), desi variate. Am intampinat cu bucurie inca doua maselute (acum totalul e de 3 maselute), o febra si deranjament stomacal post-vaccin, niscai insomnii si niscai somnuri profunde dupa vizite intense sau dupa plimbari la friiiig + topait in parc. Ne plimbam de obicei de doua ori pe zi in parc, uneori numai o data.

"Papa", "gata", "tata", "dada", "caca".

Se intampla uneori ca seara sa aduca dorinta de reasigurare a prezentei mamei - atunci, puiul, desi se freaca la ochi de atata somn, se tot ridica in picioare in pat si plange dupa atentie si mangaiere reinnoita. Si uite asa, de unde nu adormea decat in patutul ei, adoarme acum rar in bratele mele, pe burta mea, unde se intinde ca o placintica; uneori ii atarna picioarele si i le tot reasez - deh, puiul a crescut si este aproape jumatate din mine (aprox 78 cm la 162). La inceput isi tot freaca capul de umar, sa gaseasca o pozitie, reactioneaza la schimbarile mele de pozitie, rade la stranuturile ori tusea mea, apoi muschii se destind si mai zvacneste cate o manuta, cate un picior, iar contururile se preling in semn de adormire. Gata: e semnul ca iau placintica si o asez in patul ei, unde doarme ea bine si linistita, in 90% din cazuri pe burta. Are atunci figura din ecografiile prenatale in care o analizam atata, oarecum bosumflata, cu colturile gurii usor cazute - destinse de fapt :).

La multi ani, Nadina!

Niciun comentariu: