Asa as putea numi faptura aceasta care innopteaza alaturi de mine si se cufunda in lumea visurilor ei, pe salteluta si sub paturica ei, plangand sau razand in vis.
In timpul zilei, incepe sa indice tot mai multe obiecte hotarat, iar bunicii si eu ne bucuram sa ii aratam ce-i cu ele, sa le denumim, sa le facem sa cante, sa se lumineze - in fine, sa faca ce-i in firea lor.
In dimineata de ieri a aratat mirata cu degetul catre monitorul stins, ca si cum intreba: dar unde e imaginea? Seara defileaza mereu ceva acolo ... Hmmm !
Notam interjectia care ne amuza cel mai mult deocamdata - ultima cucerire din repertoriu (deja de cateva saptamani) : opaaaaaa !!!
In parc ne dam acum si pe tobogan, ale carui trepte le urcam cu pasiune de multe ori. Pe tobogan o asez eu, de bucurie ca suntem acolo, sus - pentur ea, urcatul e adevarata placere. Orice treapta e numai buna de urcat (si cele de la bloc, cu ajutor), si orice obiect la alt nivel e un fel de treapta pt Nadina, care vrea sa escaladeze orice.
Cam atat de pe taramul cuceririlor. Ah, sa nu uit: caninii sa mai astepte! Stanga imprejur! Sic: avem de cateva zile PRIMA MASELUTA. Ursulet polar cu un molar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu