luni, 30 septembrie 2013
Face bine !!!
De ceva vreme, Nadi stie ca are atingere magica, pentru ca e copil si energia si dragostea ei pentru Buni vin in forma cea mai curata din formele de energei si dragoste pe care le primeste mama / Buni de la noi. Cea care are mereu dragoste, energie si putere si ni le daruieste atat de firesc, cum numai un ingeras adult o poate face.
Tocmai de aceea, Nadi este afectuoasa tare, ii daruieste cu generozitate imbratisari si sarutari si o asigura pe Buni de fiecare data : "Face bine!"
Asa zic si eu, si asa sper sa fac si eu, sa-i faca bine constant si intotdeauna adevarat, din suflet, cu toata dragostea mea, a noastra. Nadi si eu.
miercuri, 7 august 2013
Vara 2013 - message in a bottle (cu apa rece, desigur)
A mai trecut vreme. Parca nu "o vreme", parca multa, caci multe s-au intamplat. Mi-a fost greu sa scriu, ma voi rezuma deci la lucruri apropiate in timp de momentul scrierii.
Nadina imi vorbeste acum la telefon, din proprie initiativa. Asta nu se intampla pana acum, eram langa ea sau nu ne auzeam deloc, sau foarte putin. Si nu la cererea ei, decat arareori. Ii iubesc vocea. Are o voce care se aude foarte dinauntru, mi se pare extraordinar asta, lipsa pitigaielii, vorba adanca. Are modulatii frumoase. Ma emotioneaza profund faptul ca abia asteapta si ea sa ma auda si e cumva emotionata la randul ei.
Are o dictie perfecta, "R"-ul este clar si raspicat. Il spune clar de vreo jumatate de an. Ah, si cat imi place "L"- ul ! Ea il foloseste in loc de IL. "L vreau", "l fac!"
Are o multime de lucruri pe care vrea sa le faca singura, si o multime la care solicita asistenta si / sau ajutor. Dar s-a facut mare ...... constatarea progreselor ma zapaceste uneori, caci puiul se transforma rapid in copilandru !
Inventeaza povesti tot timpul. Personaje fantastice, cu puteri supranaturale, altele care fac orice te-ai putea gandi, mai putin lucrurile cu care esti deprins. Fragezimea mintii si modul cum se joaca cu ceea ce stie, imaginand altele, e mortal la copii. Imaginatia zburda si sangele curge cu putere. Povestile noastre (seara in pat cream laolalta, una eu, una ea, apoi inca o runda, apoi adormim) nu picura in urechi, nuuuuu, te fac atent si sa vrei sa participi, iar uneori au final deschis, alteori sunt sequel-uri, alteori sunt acelasi episod "revisited", dar cu alta turnura. Eu ii am des in vedere pe Cioara-Cioara (dupa modelul lui Coada-Coada, pt cine stie povestile ;) ) , pe bufnita Matilda si bufnitoiul Vasile, care gatesc, fura mancare, spun povesti, fac fapte de eroism si merg des in vizite la multe alte vietati. O viata pitoreasca in padurea mea din gand de seara. Nadinei ii place acolo, e casa noastra din padurea din gand. Le avem si pe surorile Pac si Capac, astea sunt proaspete, le-am "nascut" aseara. Nadina variaza mult personajele, pisici, fetite, pitici, face calatorii imaginare, iar acum e indragostita de basmul audio Micul Muc. Si eu eram, acum ceva vreme :) - acum ma reindragostesc ...
Mult timp, toata primavara, am ascultat zilnic Povestile Domnisoarei Firicel , mai ales Povestea domnului de ciocolata si Pasarea maiastra - Ada, vezi care sunt hiturile la noi :) ?
Am avut episodul Mamaia + Sinaia. Ele au fost distincte, desigur, dar denumirile seamana , asa ca le-am legat.
Nadina a inceput de vreo luna sa mearga la inot si ii place MULT. A trecut de-atunci aproape o luna. Una BUNA. In care ne-a fost tot TARE BINE IMPREUNA.
Nadina imi vorbeste acum la telefon, din proprie initiativa. Asta nu se intampla pana acum, eram langa ea sau nu ne auzeam deloc, sau foarte putin. Si nu la cererea ei, decat arareori. Ii iubesc vocea. Are o voce care se aude foarte dinauntru, mi se pare extraordinar asta, lipsa pitigaielii, vorba adanca. Are modulatii frumoase. Ma emotioneaza profund faptul ca abia asteapta si ea sa ma auda si e cumva emotionata la randul ei.
Are o dictie perfecta, "R"-ul este clar si raspicat. Il spune clar de vreo jumatate de an. Ah, si cat imi place "L"- ul ! Ea il foloseste in loc de IL. "L vreau", "l fac!"
Are o multime de lucruri pe care vrea sa le faca singura, si o multime la care solicita asistenta si / sau ajutor. Dar s-a facut mare ...... constatarea progreselor ma zapaceste uneori, caci puiul se transforma rapid in copilandru !
Inventeaza povesti tot timpul. Personaje fantastice, cu puteri supranaturale, altele care fac orice te-ai putea gandi, mai putin lucrurile cu care esti deprins. Fragezimea mintii si modul cum se joaca cu ceea ce stie, imaginand altele, e mortal la copii. Imaginatia zburda si sangele curge cu putere. Povestile noastre (seara in pat cream laolalta, una eu, una ea, apoi inca o runda, apoi adormim) nu picura in urechi, nuuuuu, te fac atent si sa vrei sa participi, iar uneori au final deschis, alteori sunt sequel-uri, alteori sunt acelasi episod "revisited", dar cu alta turnura. Eu ii am des in vedere pe Cioara-Cioara (dupa modelul lui Coada-Coada, pt cine stie povestile ;) ) , pe bufnita Matilda si bufnitoiul Vasile, care gatesc, fura mancare, spun povesti, fac fapte de eroism si merg des in vizite la multe alte vietati. O viata pitoreasca in padurea mea din gand de seara. Nadinei ii place acolo, e casa noastra din padurea din gand. Le avem si pe surorile Pac si Capac, astea sunt proaspete, le-am "nascut" aseara. Nadina variaza mult personajele, pisici, fetite, pitici, face calatorii imaginare, iar acum e indragostita de basmul audio Micul Muc. Si eu eram, acum ceva vreme :) - acum ma reindragostesc ...
Mult timp, toata primavara, am ascultat zilnic Povestile Domnisoarei Firicel , mai ales Povestea domnului de ciocolata si Pasarea maiastra - Ada, vezi care sunt hiturile la noi :) ?
Am avut episodul Mamaia + Sinaia. Ele au fost distincte, desigur, dar denumirile seamana , asa ca le-am legat.
Nadina a inceput de vreo luna sa mearga la inot si ii place MULT. A trecut de-atunci aproape o luna. Una BUNA. In care ne-a fost tot TARE BINE IMPREUNA.
duminică, 17 februarie 2013
E magic !!!
Azi am insotit-o pe Nadina la show-ul Disney Mickey’s Magic Show de la Sala Palatului. A fost o nebunie, o feerie, o magie !
Ne-a placut ambelor, Nadina a fost fascinata de toate momentele, mai putin acela cand a aparut batrana cu marul din Alba-ca- Zapada - care a speriat-o tare, asa cum mi-a spus de 2 ori dupa show.
Numere de magie, stralucire, personaje frumoase, Cenusareasa. Belle, Alba-ca-Zapada, cu voci minunate, de poveste - cu costume colorate si vesele, un deliciu pentru copii, sunt convinsa.
Iar pentru parinti - ce nebunie de produse inscriptionate cu marca Disney, iar copiii le vroiau pe toate ! C'est dur, dur d'etre ... maman! Palarii de magician (bifat, avem) , cani cu Mickey si Minnie si cani cu pai cu Mickey si Goofy (din asta am luat si noi), baghete magice care lumineaza in culori diferite, papusele Mickey si Minnie, pelerine cu stelute, vata de zahar colorata la punga, g\floricele in galeata Disney ... un regal de zahar , culori vii si dulcegarii :)!
Remarc ca Nadina m-a atentionat din nou ca au lipsit Pluto si Daisy, asa cum imi spunea si cand vedea afisul - sunt toti, dar astia doi lipsesc ! Unde sunt ? Atat de frumosi si reali fiind protagonistii, copilul m-a tot intrebat daca sunt cei adevarati ! Eu zic ca da, pentru ca vin tocmai de la ei de-acasa, din palatul Disney, arata 100% original (made in China scrie, totusi, pe tot ce se vindea azi sub sigla lor ....) si, si ..... :) Da, spune Nadina, dar nu vorbesc ca cei din Clubul lui Mickey Mouse, de la televizor ! Nu ??? Pai nu, acolo cuvintele magice sunt "Misca, musca, Mickey Mouse", iar aici, Abracadabra. Ei, recunosc eu, totusi, abracadabra e cuvantul magic universal, nu puteau sa nu il foloseasca tocmai pe asta ! Clubul e la TV, cu alte reguli, pour les connaisseurs.
Si Alba-ca-Zapada de ce nu a mancat marul dat de vrajitoare ... ? Pai ............ aici suntem dupa povestea pe care o stim cu totii si ea stie ca nu trebuie sa manance acel mar. Of, dar asa-i de nesuferita vrajitoarea - mami, nu ti-a fost si tie frica de ea ? Nuuuuuu, mie nu, ca m-am obisnuit sa vad tot felul de fiinte rele si urate in atatia ani :) (hm). "Imi venea sa o mananc cu nas cu tot ", spune Nadina cu obida. Copilul lupta cu raul . Asta e bine, isi aminteste scenele cu raii, dar vrea sa le retraiasca si sa rescrie istoria. Vrea sa revada "Cinci eroi de poveste", numai ca sa ii spuna celui rau ca nu ii mai e frica de el ! Poate o duc, sa isi rezolve socotelile cu el. O fi important. Ma gandesc.
Dragut ca il viseaza pe Mos Ene, dupa ce a vazut "Cinci eroi...". Il viseaza pe mosul cu vise si vrea sa inlature raul reintalnindu-se cu cel rau.
Eu zic ca-i bine.
Si mai zic ceva , despre care nu am scris la momentul acela : pe 23 decembrie 2012 am baut prima ciocolata calda home made cu cele doua cele mai importante femei din viata mea: un sire de generatii: mama, eu si Nadina am stat in sufrageria calda si vesela si am baut licoarea fierbinte parfumata. E magic, asa-i ? :)
Ne-a placut ambelor, Nadina a fost fascinata de toate momentele, mai putin acela cand a aparut batrana cu marul din Alba-ca- Zapada - care a speriat-o tare, asa cum mi-a spus de 2 ori dupa show.
Numere de magie, stralucire, personaje frumoase, Cenusareasa. Belle, Alba-ca-Zapada, cu voci minunate, de poveste - cu costume colorate si vesele, un deliciu pentru copii, sunt convinsa.
Iar pentru parinti - ce nebunie de produse inscriptionate cu marca Disney, iar copiii le vroiau pe toate ! C'est dur, dur d'etre ... maman! Palarii de magician (bifat, avem) , cani cu Mickey si Minnie si cani cu pai cu Mickey si Goofy (din asta am luat si noi), baghete magice care lumineaza in culori diferite, papusele Mickey si Minnie, pelerine cu stelute, vata de zahar colorata la punga, g\floricele in galeata Disney ... un regal de zahar , culori vii si dulcegarii :)!
Remarc ca Nadina m-a atentionat din nou ca au lipsit Pluto si Daisy, asa cum imi spunea si cand vedea afisul - sunt toti, dar astia doi lipsesc ! Unde sunt ? Atat de frumosi si reali fiind protagonistii, copilul m-a tot intrebat daca sunt cei adevarati ! Eu zic ca da, pentru ca vin tocmai de la ei de-acasa, din palatul Disney, arata 100% original (made in China scrie, totusi, pe tot ce se vindea azi sub sigla lor ....) si, si ..... :) Da, spune Nadina, dar nu vorbesc ca cei din Clubul lui Mickey Mouse, de la televizor ! Nu ??? Pai nu, acolo cuvintele magice sunt "Misca, musca, Mickey Mouse", iar aici, Abracadabra. Ei, recunosc eu, totusi, abracadabra e cuvantul magic universal, nu puteau sa nu il foloseasca tocmai pe asta ! Clubul e la TV, cu alte reguli, pour les connaisseurs.
Si Alba-ca-Zapada de ce nu a mancat marul dat de vrajitoare ... ? Pai ............ aici suntem dupa povestea pe care o stim cu totii si ea stie ca nu trebuie sa manance acel mar. Of, dar asa-i de nesuferita vrajitoarea - mami, nu ti-a fost si tie frica de ea ? Nuuuuuu, mie nu, ca m-am obisnuit sa vad tot felul de fiinte rele si urate in atatia ani :) (hm). "Imi venea sa o mananc cu nas cu tot ", spune Nadina cu obida. Copilul lupta cu raul . Asta e bine, isi aminteste scenele cu raii, dar vrea sa le retraiasca si sa rescrie istoria. Vrea sa revada "Cinci eroi de poveste", numai ca sa ii spuna celui rau ca nu ii mai e frica de el ! Poate o duc, sa isi rezolve socotelile cu el. O fi important. Ma gandesc.
Dragut ca il viseaza pe Mos Ene, dupa ce a vazut "Cinci eroi...". Il viseaza pe mosul cu vise si vrea sa inlature raul reintalnindu-se cu cel rau.
Eu zic ca-i bine.
Si mai zic ceva , despre care nu am scris la momentul acela : pe 23 decembrie 2012 am baut prima ciocolata calda home made cu cele doua cele mai importante femei din viata mea: un sire de generatii: mama, eu si Nadina am stat in sufrageria calda si vesela si am baut licoarea fierbinte parfumata. E magic, asa-i ? :)
vineri, 14 decembrie 2012
Astazi, pentru Tudor !
Cu mic, cu mare, pentru un copil special :
http://talciocurban.blogspot.ro/2012/12/licitam-pentru-tudor-bijuterii-hand.html
Tu vrei sa ajuti ?
http://talciocurban.blogspot.ro/2012/12/licitam-pentru-tudor-bijuterii-hand.html
Tu vrei sa ajuti ?
miercuri, 12 decembrie 2012
Bijuteria de suflet - post despre mama Nadinei :)
Indemnata de un concurs dintr-un post aniversar - la multi ani, Bogdana! - de pe blogul Calea Lactee, depan cu placere o poveste. De cand o am pe Nadina, imi plac mai mult povestile - si, uite, acum am ocazia sa spun si eu una online - nu doar urechilor printesei Nadina din Tara Basmelor. Sunt bucuroasa. Este povestea bijuteriei mele de suflet - aceea care ma tulbura, ma fericeste si imi aminteste momente de poveste.
Povestea bijuteriei mele de suflet vine tocmai din Italia, din Venetia, dintr-o vacanta de vis, in care am strabatut Italia impreuna cu iubirea vietii mele. Imi doresc mult sa calatoresc in continuare, dar, si daca ar fi sa raman cu ce a fost pana acum, pot spune ca atunci, acolo, in "illo tempore" al vietii mele, am stiut ce inseamna sa fii fericit alaturi de cineva, atat de fericit, incat rememorarea unor momente sa iti lumineze oricand sufletul.
Inaintea unei zile de cutreierat non-stop prin Venetia, spre a-i cunoaste cotloanele, am dat o raita prin magazinele din Murano, unde eram cazati, magazine de tot felul pline ochi cu ... sticla de Murano :), pentru a cumpara ceva mamelor noastre. Nota bene: eu nu eram deloc fan bijuterii in acele vremuri si le asociam mereu cu cadourile pe care le faci unei femei foarte mature. Nici gand, deci, ca ceva imi va fura inima intr-un magazin din acesta.
E clar ca lumina zilei ca asta imi e cea mai draga bijuterie, strecurata neasteptat in suflet si revarsand oricand o port culoare discreta si mai cu seama armonie, multa, multa. Inima a fost ceruta de inima, daruita din inima ... si a ajuns pe + in inima !
Si uite-asa
V-am povestit de bijuteria mea ! :)
Si inchei, cu drag,
Monica
Povestea bijuteriei mele de suflet vine tocmai din Italia, din Venetia, dintr-o vacanta de vis, in care am strabatut Italia impreuna cu iubirea vietii mele. Imi doresc mult sa calatoresc in continuare, dar, si daca ar fi sa raman cu ce a fost pana acum, pot spune ca atunci, acolo, in "illo tempore" al vietii mele, am stiut ce inseamna sa fii fericit alaturi de cineva, atat de fericit, incat rememorarea unor momente sa iti lumineze oricand sufletul.
Inaintea unei zile de cutreierat non-stop prin Venetia, spre a-i cunoaste cotloanele, am dat o raita prin magazinele din Murano, unde eram cazati, magazine de tot felul pline ochi cu ... sticla de Murano :), pentru a cumpara ceva mamelor noastre. Nota bene: eu nu eram deloc fan bijuterii in acele vremuri si le asociam mereu cu cadourile pe care le faci unei femei foarte mature. Nici gand, deci, ca ceva imi va fura inima intr-un magazin din acesta.
Dar lucrurile nu sunt cum le planificam, se stie : printre multele pietricele colorate armonios si divers, prezentate impecabil in micile pravalioare colorate si vesele, rasunand de vocalele si muzicalitatea limbii italiene, in lumina blanda a soarelui de septembrie, s-a ivit inima ! Era atat de frumoasa, ca mi-a aparut ca o intruchipare a fericirii mele ca ma aflu in cel mai romantic oras. Asta mi-a spus, intr-o clipa, inima aceea mare, colorata, marcanta intr-un fel cumva discret si mai ales binevoitor - o bucata de sticla de Murano bleu - turquoise opac cu multe floricele albe (millefiori! :) , asezata pe un snur negru simplu innodat in jurul bijuteriei.
O clipa, si mi-a furat privirea si mi-a vrajit sufletul instant, asa ca, ce sa vezi, am fugit imediat din magazinul acela, pretextand nu mai stiu ce, gandindu-ma ca ar fi probabil foaaaarte scumpa ori poate "o sa imi treaca" in alt magazin, nu mai stiu.
Ce aiuristic, sa nu dau curs chemarii si sa fug de ea, in alt magazin, refugiindu-ma in spatele ideii ca acolo vom cumpara ceva pentru mamele noastre, mie rezervandu-mi alt capitol de Venetia, de cadou, de ... nu stiu ce ! Nu m-am lasat, cu alte cuvinte. Devenisem insa morocanoasa din cauza neconcordantei suflet-minte, intre ce era si ce planuisem eu de acasa - doar mie nu imi placeau bijuteriile, nu ?! Ei, uite ca iar se ivea un cotlon de suflet necunoscut mie. Iubitul a vazut insa asta si, cu pricepere, a stiut sa ajunga exact in acel cotlon si sa il lumineze in singurul mod posibil. Inima a ajuns frumos pe pieptul meu si, as putea spune, in pieptul meu :), asezandu-se frumos in suflet pana in ziua de azi si cu siguranta - cat voi fi eu!
E clar ca lumina zilei ca asta imi e cea mai draga bijuterie, strecurata neasteptat in suflet si revarsand oricand o port culoare discreta si mai cu seama armonie, multa, multa. Inima a fost ceruta de inima, daruita din inima ... si a ajuns pe + in inima !
Si uite-asa
V-am povestit de bijuteria mea ! :)
Si inchei, cu drag,
Monica
miercuri, 14 noiembrie 2012
Si a fost ...
... si a fost ziua vaccinului de 4 ani, ieri, cu pregatire psihologica si cu asigurarile asistentei si doctoritei ca nu ii fac cu ac, ci fara ac, dar ... uite ca nu s-a gasit seringa fara ac ! Of, ce-i de facut ? Copilul astepta (si nu are rabdare), si uite ca pana la urma au incercat cu cea cu ac , daca nu o gasesc pe cealalta :P. Dar nu doare? Nu doare. A durut. Putin. A trecut imediat. Copial vesela uita si reia joaca :) - draga mamei !
M-am distrat apoi de teama ei de toata ziua ce a urmat, in ciuda tuturor asigurarilor - ii era teama sa se aplece, sa nu se deranjeze "placul" - leucoplastul, sa faca pipi - daca face pe "placu" ? Idei care de care mai crete, ale omuletului patruns de importanta vaccinului ! :)
Sa nu uit ca pe 12 noiembrie 2012 Nadina a luat pentru prima data camera video si a filmat - sufrageria, pe mine in timp ce spuneam amandoua "Balada unui greier mic", partea greierasului, si a recitat ea singura "Castanii" de "Elena Dagos", a vorbit natural si cald, si vroia sa invete toate butoanele aparatului, a fost tare, tare dulce. Ma bucur ca am putut culege asa momente. Sa tin camera video pe aproape, cine stie ... :) ?
M-am distrat apoi de teama ei de toata ziua ce a urmat, in ciuda tuturor asigurarilor - ii era teama sa se aplece, sa nu se deranjeze "placul" - leucoplastul, sa faca pipi - daca face pe "placu" ? Idei care de care mai crete, ale omuletului patruns de importanta vaccinului ! :)
Sa nu uit ca pe 12 noiembrie 2012 Nadina a luat pentru prima data camera video si a filmat - sufrageria, pe mine in timp ce spuneam amandoua "Balada unui greier mic", partea greierasului, si a recitat ea singura "Castanii" de "Elena Dagos", a vorbit natural si cald, si vroia sa invete toate butoanele aparatului, a fost tare, tare dulce. Ma bucur ca am putut culege asa momente. Sa tin camera video pe aproape, cine stie ... :) ?
luni, 5 noiembrie 2012
Iubita mea Nadina,
Astazi implinesti 4 ani. La multi ani !
In acest timp ai crescut mult, ai trecut de la bebelus la omulet, te-ai format minunat, mult mai frumos si mai complex decat puterea mea de anticipare mi-a "aratat" vreodata. Viata cu tine este viata frumoasa si esti cea mai mare bucurie a mea. Ma minunez neincetat de tine si omul care devii, zi cu zi.
Esti mereu vesela si mereu plina de viata. Dormi bine si frumos, ai pofta de mancare, razi in hohote si, uneori, plangi cu toata convingerea. Canti si dansezi cu tot sufletul. Esti mereu "adevarata", tu insati, si imi place la nebunie sa vad asta, chiar si cand pare ca o scoatem mai greu la capat cu ce "trebuie" facut. Imi dau seama ca e greu sa fii mic, sa fii tu intr-o lume cu atatea reguli. E greu uneori si ca adult. Ca om, cum zici tu, pentru ca pentru tine exiosta deocamdata oameni si copii :). Dar noi reusim, si tu, si eu. Ne intelegem tare bine, ne dam mereu dovezi de iubire mare de tot, si nimic nu-i mai frumos ca asta.
Din septembrie 2011 mergi la gradinita, te afli printre copii si noi, cei de acasa, nu iti mai suntem singurii educatori. Din septembrie 2012 ai schimbat cadrul si ai inceput sa vorbesti si cu cuvinte englezesti. Wonderful ! Acum stii cand la televizor se aude engleza si nu mai spui atat de inocent cum spuneai mai demult, cand nu stiai vreun cuvant in alta limba decat a noastra, "Nu vobeste chial bine". Ce mai radeam atunci ...
Iti place MULT sa canti . Cu "Vilgil" faci canto si asculti de sute de ori cu acelasi entuziasm CD-ul cu muzica pentru serbare. Ai vrut chiar tu sa faci origami si iti place sa pictezi. Imbini culorile cu gust si astept mereu cu drag rodul orelor la care primesti indrumare pentru aventurile din tara curcubeului ; saptamana trecuta, copiii au spus ca ai facut cel mai frumos dovleac la micul cerc de pictura. Te-ai bucurat si rusinat putin .
Mergi cu trotineta si cochetezi oarecum cu bicicleta, ai prieteni in parc si ai primit pe 1 noiembrie primul telefon de la o colega de gradinita . Te joci la pianul mic si muzicuta.
Ai initiativa: deja ai raspuns tu la telefonul fix intr-un moment cand chiar asta mi-as fi dorit si te-ai entuziasmat teribil auzindu-mi vocea.
Iti pui singura desene pe Youtube si faci scenete in care implici multe jucarii, cu derulari de forte si generatii de personaje. Te urmaresc cu atentie in tot acest timp, vreau sa vad cum iti construiesti lumea.
Imi ceri zilnic, fara gres, sa te mangai seara pe spate ca sa adormi si eu ma bucur mult. Iti spun si cate o poveste; o data am adormit depanand-o si m-ai trezit pentru ca nu vroiai sa lasi lucrul neterminat. uneori ma intrebi si tu ce poveste sa imi spui si nu te lasi pana nu cer Scufita rosie :). Buni si bunicul iti citesc si ei povesti, in repertoriul de seara. Ai invatat sa numeri si multe litere - prima, desigur, O, cea mai draguta.
Ai pat acasa si la bunici, si iti plac amandoua. Toutis, patul de la bunici este prima ta iubire, cred eu. E inca acel tarc mare al bebelusiei tale.
Te uiti la poze cu noi, parintii, si la poze cu tine bebelus, Stii ca esti tu acolo. Te bucuri cand afli ca si noi am fost mici. Te miri ca nu ne cunosteam atunci.
Te bucuri de vacante, iti place sa mergi cu trenul si tii minte multe lucruri, chiar de la aniversarea de anul trecut. Esti foarte sociabila, cand ai chef, normal, nu oricand se baga cineva in vorba, si, in ultimele luni, foarte afectuoasa cu noi, cei de fiecare zi din casa. Bunicii sunt topiti dupa tine si energia ta le curge prin vene, este contagioasa.
Sper din suflet sa ne fim alaturi multi ani. Cu fericire pentru toate de care am avut parte alaturi de tine si prin tine, caci deja am primit imens, si speranta pentru tot ce va urma, semnez,
Mama
Astazi implinesti 4 ani. La multi ani !
In acest timp ai crescut mult, ai trecut de la bebelus la omulet, te-ai format minunat, mult mai frumos si mai complex decat puterea mea de anticipare mi-a "aratat" vreodata. Viata cu tine este viata frumoasa si esti cea mai mare bucurie a mea. Ma minunez neincetat de tine si omul care devii, zi cu zi.
Esti mereu vesela si mereu plina de viata. Dormi bine si frumos, ai pofta de mancare, razi in hohote si, uneori, plangi cu toata convingerea. Canti si dansezi cu tot sufletul. Esti mereu "adevarata", tu insati, si imi place la nebunie sa vad asta, chiar si cand pare ca o scoatem mai greu la capat cu ce "trebuie" facut. Imi dau seama ca e greu sa fii mic, sa fii tu intr-o lume cu atatea reguli. E greu uneori si ca adult. Ca om, cum zici tu, pentru ca pentru tine exiosta deocamdata oameni si copii :). Dar noi reusim, si tu, si eu. Ne intelegem tare bine, ne dam mereu dovezi de iubire mare de tot, si nimic nu-i mai frumos ca asta.
Din septembrie 2011 mergi la gradinita, te afli printre copii si noi, cei de acasa, nu iti mai suntem singurii educatori. Din septembrie 2012 ai schimbat cadrul si ai inceput sa vorbesti si cu cuvinte englezesti. Wonderful ! Acum stii cand la televizor se aude engleza si nu mai spui atat de inocent cum spuneai mai demult, cand nu stiai vreun cuvant in alta limba decat a noastra, "Nu vobeste chial bine". Ce mai radeam atunci ...
Iti place MULT sa canti . Cu "Vilgil" faci canto si asculti de sute de ori cu acelasi entuziasm CD-ul cu muzica pentru serbare. Ai vrut chiar tu sa faci origami si iti place sa pictezi. Imbini culorile cu gust si astept mereu cu drag rodul orelor la care primesti indrumare pentru aventurile din tara curcubeului ; saptamana trecuta, copiii au spus ca ai facut cel mai frumos dovleac la micul cerc de pictura. Te-ai bucurat si rusinat putin .
Mergi cu trotineta si cochetezi oarecum cu bicicleta, ai prieteni in parc si ai primit pe 1 noiembrie primul telefon de la o colega de gradinita . Te joci la pianul mic si muzicuta.
Ai initiativa: deja ai raspuns tu la telefonul fix intr-un moment cand chiar asta mi-as fi dorit si te-ai entuziasmat teribil auzindu-mi vocea.
Iti pui singura desene pe Youtube si faci scenete in care implici multe jucarii, cu derulari de forte si generatii de personaje. Te urmaresc cu atentie in tot acest timp, vreau sa vad cum iti construiesti lumea.
Imi ceri zilnic, fara gres, sa te mangai seara pe spate ca sa adormi si eu ma bucur mult. Iti spun si cate o poveste; o data am adormit depanand-o si m-ai trezit pentru ca nu vroiai sa lasi lucrul neterminat. uneori ma intrebi si tu ce poveste sa imi spui si nu te lasi pana nu cer Scufita rosie :). Buni si bunicul iti citesc si ei povesti, in repertoriul de seara. Ai invatat sa numeri si multe litere - prima, desigur, O, cea mai draguta.
Ai pat acasa si la bunici, si iti plac amandoua. Toutis, patul de la bunici este prima ta iubire, cred eu. E inca acel tarc mare al bebelusiei tale.
Te uiti la poze cu noi, parintii, si la poze cu tine bebelus, Stii ca esti tu acolo. Te bucuri cand afli ca si noi am fost mici. Te miri ca nu ne cunosteam atunci.
Te bucuri de vacante, iti place sa mergi cu trenul si tii minte multe lucruri, chiar de la aniversarea de anul trecut. Esti foarte sociabila, cand ai chef, normal, nu oricand se baga cineva in vorba, si, in ultimele luni, foarte afectuoasa cu noi, cei de fiecare zi din casa. Bunicii sunt topiti dupa tine si energia ta le curge prin vene, este contagioasa.
Sper din suflet sa ne fim alaturi multi ani. Cu fericire pentru toate de care am avut parte alaturi de tine si prin tine, caci deja am primit imens, si speranta pentru tot ce va urma, semnez,
Mama
Abonați-vă la:
Postări (Atom)